Este un peisaj al paradoxului si al profunzimii, unde realitatea se impleteste cu visul. in centrul imaginii, un ochi imens se deschide ca o fereastra spre infinit. in loc de iris, adaposteste o padure adanca, un labirint de copaci tacuti isi inalta coroanele. Padurea din ochi respira, fosneste, traieste propriul timp, iar printre crengile sale se filtreaza doua fante subtiri de lumina – ca niste portaluri ce taie intunericul, cautand un adevar. Un punct singuratic pluteste in acest spatiu enigmatic, un fir de esenta pura, un atom al intelesului nedeslusit. intreaga scena pare prinsa intr-un subtil al existentei, unda - particula si o data impleteste destinul, o poveste despre dualitate perceptie si mister. Unda sau particula