Pe culmea unui deal, sub cerul greu de taceri, un copac singuratic se inalta, semet si neclintit. Trunchiul sau noduros poarta povara vremurilor, iar crengile intinse sunt bratele unui lider ce si-a purtat destinul in furtunile lumii. in urma sa, alti copaci – mai tineri, mai supli – urmaresc precum soldati devotati. Frunza lor freamata ca un suier de arme. Radacinile lor se impletesc in tacere, legati de acelasi pamant, de acelasi juramant. Jos, in vale, padurea deasa freamata ca o multime. Trunchiuri nesfarsite, ca oameni stransi la un loc, privesc in sus, spre cel ce le-a deschis drumul. Dar el ramane acolo, in varful lumii, singur in puterea sa, singur in vant, un copac maiestuos ce nu se pleaca.